„Kaïa” este afacerea pe care Cristina Calancea și Ecaterina Nichiforova au conceput-o acum aproape doi ani. Totul a început de la câteva tolbe pictate manual și o pasiune pentru ecologie, iar, recent, tinerele antreprenoare au reușit să-și înregistreze oficial compania.
Cristina are 26 de ani și este pictor, după profesie. A activat o perioadă ca pictor, iar ulterior s-a angajat într-o companie unde picta pe lemn. Acolo, s-a cunoscut cu Ecaterina, tânăra de 22 de ani, care a lucrat în calitate de SMM manager timp de mai mulți ani și care și-a dorit să devină designer interior, dar căreia pandemia i-a cam dat planurile peste cap. Așa a început povestea brandului „Kaïa”.
Ecaterina și Cristina sunt două tinere ambițioase, finaliste ale Programului XY E-commerce Incubator. Astfel, pentru că sunt absolut minunate și inspiraționale, ne-am gândit că v-ar plăcea să le cunoașteți și să le descoperiți povestea.
Cu zâmbetul larg și multă sinceritate, tinerele ne-au povestit despre cum și-au lansat afacerea de la 0, fără a cunoaște domeniul, despre primele eșecuri și succese, despre relația dintre ele și primele certuri, despre bani, echilibru, coincidențe, viziuni și planuri, dar și despre secretul unei afaceri de succes.
Vă invităm să descoperim împreună povestea din spatele brandului „Kaïa”:
XY: Ce înseamnă „Kaïa”?
Ecaterina: Este foarte interesant cum am ales denumirea noastră. Timp de o săptămână, trebuia repede să găsim o denumire. Mă duceam la Cristina acasă și împreună începeam un proces lung. Deci știam că „Iuvas” se numește așa pentru că e inspirat din numele fondatorului, Iurie Vasilievici. Așa și noi încercam să combinăm numele și prenumele noastre pentru ca să iasă ceva interesant, dar nu prea ne-a reușit. Au fost de toate, și „Chifla”, și numai ce nu a fost. În orice caz, Cristina a zis că nu va vorbi cu mine dacă ne vom numi „Chifla”. Și asta m-a oprit, pentru că mi se părea o idee bună. Ulterior, am ajuns la ideea de „Torba”. Ni s-a părut că e atât de interesant și neordinar: „Torba”. Wow! Gata! Am creat logotip. Încep să creez pagina pe Facebook și văd că nu e posibil, pentru că „Torba” există și în India, și în Morocco, în toată lumea câte o torbă există deja. Mai aveam două zile să găsim o denumire și să ne lansăm pagina, așa că, din nou, ne-am întâlnit cu Cristina și am început să căutăm printre cuvintele care există, dar care au o semnificație mai deosebită. Așa am ajuns la „Kaïa”. Din greaca antică, „Kaïa” înseamnă planeta Pământ, mai are sensul de mare, în traducere din limbile scandinave, și din hawaiian - viață. Asta ne-a plăcut mult, pentru că voiam să facem legătura cu ecologia. Deci lucrurile s-au pliat atât de bine. Arată bine, sună super, e scurt, neobișnuit și mai e și legat de Pământ. Ideal.
XY: Cum v-a venit această idee de afacere?
Cristina: Ideea a apărut cu două săptămâni mai devreme. Noi lucram împreună și, eu, dacă sunt o fire mai artistică, îmi place să pictez, mi-am zis că, în viața mea, o să mă ocup doar cu ceea ce îmi place. Și, în ultima perioadă, am văzut că oamenii manifestau un interes sporit față de torbe. Așa mi-a venit ideea să desenăm ceva original pe torbe și să încercăm să le vindem, pentru că nu prea aveam bani, la acel moment. Aveam o cunoștință care avea un mini succes cu astfel de torbe, și m-am gândit că putem și noi să facem un business din asta, avem cunoștințe, avem posibilități. De ce nu? Și m-am dus la Catea, în timpul lucrului, și i-am zis că am o idee.
Ecaterina: Eu când am auzit despre torbe, credeam că toți deja se ocupă cu asta, dar mie nu-mi place să fiu banală. Credeam că torbele nu e ceea cu ce eu vreau să mă ocup toată viața. Nu-mi imaginam cum să faci un business din asta. Dar mi-am amintit despre filmul „Yes Man”, cu Jim Carrey în rolul principal, și despre cum el mereu spunea da. Așa am decis să încerc, dar cu condiția că vom crea o afacere ecologică, astfel încât să existe o misiune în ceea ce facem.
XY: Cum a început totul și cum a fost acest început?
Cristina: Am început să căutăm cine produce torbe, pentru că prima etapă era să cumpărăm aceste torbe, așa cum noi nu aveam cunoștințe în croitorie. Căutam cine vinde mai ieftin și am cumpărat primele 10 torbe, subțiri, mici, pe care nu le-am folosit, într-un final. Stofa nu ne-a plăcut și pictura nu ieșea bine. Așa am realizat că vrem ca produsul nostru să fie calitativ și să corespundă prețul.
Ecaterina: Ulterior, lângă oficiul unde lucram atunci, ne plimbam și am văzut un depozit cu pânze: „Să mergem, să vedem”. Așa, am intrat, am găsit pânza potrivită și am încercat. După care am început să întrebăm persoanele cunoscute dacă cunosc pe cineva care coase. Până la urmă, primele torbe ni le-a cusut o cunoscută de a mea. Așa am făcut prima sesiune foto și cu aceste fotografii, am creat și pagini de Facebook și Instagram. Organizam concursuri online cu aceste torbe, iar timp de o lună am adunat peste 3 mii de urmăritori. Adevărați, activi care ne susțineau. Ulterior, am decis să participăm la concursuri pe Instagram în calitate de sponsori. Deși rapid am mai adunat 4 mii de urmăritori, Instagramul ne-a pedepsit. Acesta a fost primul nostru eșec. Am învățat că așa nu trebuie să mai facem.
XY: Cum ați reușit să vă creșteți afacerea?
Cristina: O parte din prima colecție a cumpărat-o o verișoară de-a mea, din Italia. Oricum, primii noștri cumpărători sunt cunoscuții noștri, primele contacte, tot prieteni, cunoscuți, familia. Ulterior, am decis să mai facem torbe și foarte neașteptat Catea a primit un apel telefonic de la „Cărturești”.
Ecaterina: Ne-a contactat managerul de la „Cărturești” și ne-a zis că ei planifică o expoziție cu pictori, artizani locali și pentru că au văzut pagina noastră, le-au plăcut torbele, ne-au propus să ne vindem torbele în magazinele lor. Aveam o săptămână de când ne-am deschis pe rețelele sociale. Eram șocate. Am convenit să ne întâlnim, aveam mari emoții, am luat torbele sub braț și „Bună ziua”. Așa am semnat primul nostru contract de colaborare. Ulterior, ne-a scris revista „BusinessClass” pentru un interviu gratuit cu noi. Deci a fost un start perfect! Așa am înțeles că trebuie să continuăm.
XY: Care au fost provocările?
Ecaterina: A trebuit să găsim de unde să luăm țesături și o modalitate a de a produce aceste produse, să găsim pe cineva care să facă acest lucru pentru noi, pentru că noi nu știam să coasem. Nu eram deloc inițiate în domeniu. Deschideam în Google abecedarul țesăturilor ca să vedem cum se numesc și ce reprezintă, care sunt naturale, pentru că conceptul nostru este unul ecologic. Pentru că aveam probleme în a identifica cine să ne coase produsele, am fost nevoită să iau în arendă o mașină de cusut și prima perioadă să cos singură. Youtube mi-a venit în ajutor. Eram agitată. De cinci ori încercam să cos ceva și de fiecare dată eșua. Deja voiam să renunț. Dar după zeci de încercări eșuate, într-un final mi-a reușit. În astfel de situații, trebuie să-ți găsești o altă motivație, nu să faci bine, dar: „Hai să găsim încă 10 metode cum nu funcționează”. Și într-un final, găsești o metodă cum să faci bine.
XY: În ce constă acum afacerea voastră?
Ecaterina: Acum, noi avem două orientări. Am început doar cu vânzarea torbelor pe care le desenam. Acum, odată cu participarea la programul XY, noi am revăzut toată creșterea noastră și vrem să ne orientăm mai mult pe crearea unor genți fashion pentru femei și bărbați. Adică, torbele rămân ca un produs adițional, dar ne concentrăm pe genți. Ne dorim să devenim ceva similar cu brandul „Carpisa”, doar să confecționăm genți din textil. Produsele noastre sunt o alternativă pentru produsele din piele și sunt pentru necesități diferite, pentru notebook, pentru picnic, pentru plajă, genți pentru fiecare zi, mini-genți. Apoi avem, cea de-a doua orientare, aceasta este ecologia. Noi, cu toată existența noastră, vrem să ajutăm oamenii să ducă un mod de viață sănătos. Și aici, deja noi singure producem pachețele pentru cumpărături care pot fi folosite ca înlocuitor pentru pungile din plastic, începe să producem și pungi mari pentru sortarea gunoiului acasă. Apoi, avem pungi pentru cadou, care pot fi reutilizate, la fel, ca oamenii să nu folosească pungile clasice. Asta ține de B2C, ceea ce propunem consumatorilor. Mai nou, am început să lucrăm cu segmentul B2B și le propunem produse de brand altor companii sau, de exemplu, unele companii au produsul lor, dar ei caută o modalitatea de a-l ambala într-un fel oarecare.
XY: De unde vine pasiunea pentru ecologie și cum ați integrat-o în start-up-ul vostru?
Ecaterina: Eu am participat la câteva tabere cu oameni din diferite țări, inițiate de organizații europene. Atunci îmi era foarte plictisitor, dar întâmplător ajungeam la aceste tabere. După trei-patru ani de la participarea mea la aceste tabere, întâmplător am aflat despre „footprint”. Era vorba despre ziua datoriei ecologice. Încep să citesc. Și, se pare că, fiecare om lasă în urma sa amprente dăunătoare asupra naturii și după aceste urme, putem afla de câte planete Pământ avem nevoie ca să acoperim necesitățile anuale ale tuturor oamenilor. Se pare că în acest moment, o singură planetă nu este suficient pentru noi toți. Noi o folosim mai mult decât aceste resurse se pot regenera. Și în momentul în care am înțeles, m-am gândit cât de interesant este. Am început să citesc mai mult, să privesc filme și în mine s-a trezit ceva. Într-un moment oarecare am simțit că am o misiune să fiu o lumină ecologică, să învăț oamenii. Deci, mi-a devenit foarte interesant subiectul, am început să scriu un blog despre ecologie, să-mi dezvolt anumite deprinderi, în „Kaïa” am început să povestesc foarte mult despre ecologie. De aceea, noi la „Kaïa” încercăm să facem și educație ecologică. De la bun început, aveam rubrica eco quiz. Pe stories pregăteam subiecte care erau legate cu noi, cu textilul, bumbacul, apa. Acum, am lansat o rubrică nouă, video live cu oaspeți invitați, experți, eco bloggeri sau oameni din domeniul ecologiei, la care alegem o temă de discuție.
XY: Cum reacționează oamenii la produsele eco, dar și atunci când le vorbiți despre ecologie?
Cristina: Cred că în ultima perioadă din ce în ce mai pozitiv. Se dezvoltă latura ecologică a moldovenilor.
Ecaterina: Din experiența mea, fie foarte bine, fie nu înțeleg. Atitudine neutră, nu am întâlnit deocamdată. Foarte bine, atunci când oamenii văd produsele noastre și: „Wow, de când căutam așa ceva! Super!. De cealaltă parte: „De ce mi-ar trebui așa ceva? Petrol deocamdată este, pungi încă sunt sau uitați-vă ele cântăresc mai mult decât punga obișnuită”. Vânzătoarea îmi zice: „Tu uite-te, tu plătești mai mult. În pungă cât costă și cu punga ta e cu 50 de grame mai mult. Plătești cu un leu mai mult. Pentru ce?”. Și când îi explic că o fac conștient, ea îmi zice: „Tu nu înțelegi”.
XY: Și acesta nu e un impediment pentru voi?
Ecaterina: Da. Partea complicată constă anume în ceea că noi încercăm să educăm societatea, dar înțelegem că nu trebuie să părem obsedate de ecologie. Noi, totuși, încercăm să fim realiste, să fim mai ecologici decât ceilalți, să nu obligăm, dar să inspirăm.
XY: Prima investiție?
Cristina: Prima noastră investiție a fost din banii noștri și am investit 280 de lei, atunci când am cumpărat cele 10 torbe ca să înțelegem cum putem picta pe el. Ulterior, investițiile au fost în creștere.
Ecaterina: Groaznic (râde). Eu îi zic Cristinei că am fi putut alege un alt business, nu cu astfel de investiții, nu în dolari, de dorit. Deci au fost investiții mari, spre exemplu, un rulou de pânză costă în jur de 2 mii de lei. Banii îi luam din salarii. Ne salvau economiile pe care le făceam.
Cristina: Investeam pe rând, când eu, când Catea. Ulterior, toți banii din vânzări îi reinvesteam, pentru că aveam nevoie de produse noi, stofă nouă, iar depozitele nu vând pânză în cantități mici. Respectiv, cam toate vânzările însemnau reinvestiții.
Ecaterina: Primul salariu l-am luat de Anul Nou. Peste patru luni de la deschiderea afacerii. Pentru că au fost vânzări bune, am avut de unde să ne luăm, era vorba de puțin mai mult de o mie de lei. Ulterior, o perioadă îndelungată, nu am luat deloc bani, ne gândeam că e mai important să reinvestim. La moment, încă nu ne-am acoperit toate investițiile.
Cristina: Eu realizez că business-ul, la început, e ca o investiție, apoi treptat poți să faci bani. Deocamdată, la nivel moral, nu am nici o problemă, înțeleg că la început investim, ulterior o să primim ceea ce merităm.
XY: Cum ați ajuns la XY Partners?
Ecaterina: La un moment dat, am înțeles că ne lipsește ceva, pentru a continua. Aveam în interior setea de a învăța ceva. Și la un moment dat, stelele s-au aliniat așa și pe pagina noastră vine un mesaj de la Vadim, partener la XY Partners, și ne-a întrebat dacă nu vrem să fim parte a proiectului, că totul e gratuit. Eram foarte entuziasmată și încercam să-i transmit acest sentiment Cristinei, dar ea a înțeles cât de important e ceea ce ni se întâmplă, abia după Pitch Day, în care ne-am prezentat afacerea, și am fost selectate 20 de echipe dintre alte 200. Atunci Cristina a zis: „Wow, serios?!”.
XY: Și cum a fost experiența?
Ecaterina: Foc, apă și țevi de cupru, asta se numește. Toate greutățile deodată, într-un singur proiect. Tot ce ni se putea întâmpla, ni s-a întâmplat aici: stresul la prezentare, am învățat să vorbim despre noi, să oferim oarecare date despre afacerea noastră, la întrebările unor bărbați deștepți să răspundem. Clipeam din ochi și încercam să înțelegem ce ni se întâmplă. Până a venit aici, am înțeles că la noi era un fel de joacă, un fel de grădiniță. A fost super stresant și super interesant. Probabil pentru faptul că era așa de stresant, asta nu înceta să fie așa de dorit. Cel mai complicat, probabil a fost să acceptăm că noi nu știm nimic și să depășim frica de a părea naive. Nu are nici un sens să-ți fie frică să pari prostuț, oricum toți vor afla că tu nu știi nimic. Hai, mai bine, recunoașteți ție și du-te, și află, și primește toată informația nouă. A fost de parcă am cunoscut o lume nouă, foarte mulți oameni valoroși. O altă lecție importantă pe care am învățat-o aici, este că trebuie să-i asculți pe toți, dar să tragi concluzii, să testezi și să cauți anume ceea ce ți se potrivește ție, pentru că nu există un scenariu unic de a merge pe calea succesului.
Cristina: Noi, la început, nu înțelegeam cât de serios este acest proiect și ce beneficii o să ne aducă. Ne-am așteptat că o să fie, așa, mai simplu. Dar, de fapt, ne-au pus la muncă și au știut să ceară rezultate de la noi. Ne-au ajutat să ne găsim calea.
XY: Cum e evoluat relația dintre voi, odată ce ați pornit o afacere împreună?
Cristina: La nivel emoțional a fost un moment care era să decidă ce facem pe viitor, mergem împreună sau separat. Atunci s-au acumulat multe lucruri nespuse între noi și tot le amânam, nu le vorbeam, le ținem în noi, până când am ajuns la un moment în care nu mai țineam minte care e problema, de fapt.
Ecaterina: Așa am avut o discuție despre fiecare moment mai neplăcut, pe care ni-l aminteam. Am discutat, am analizat și am convenit cum ar trebui să procedăm data viitoare ca să evităm astfel de situații. Și întrebarea finală: „Noi mergem împreună? - Da, noi mergem împreună!”. Și atât. Asta s-a întâmplat în aceeași perioadă în care am fost acceptați la Programul XY. Traian ne-a ajutat foarte mult în această situație, a fost un fel de psiholog pentru noi. O altă situație dificilă între noi a fost la început. Atunci eu foarte mult îmi doream ca noi să facem produse eco, dar simțeam că nu suntem pe același val cu Cristina. Este destul de dificil să găsești țesătură naturală în Moldova și de fiecare dată eram tentate să cedăm la ideea de eco și ne tot întrebam de ce noi facem asta, de ce e important. Dar pas cu pas, ea s-a îndrăgostit de această idee și eu am observat aceste schimbări la ea. Așa am atins echilibrul. Asta a fost minunat!
XY: Planuri de viitor?
Ecaterina: Vrem să extindem gama de produse. Să investim bani în marketing și să experimentăm. Vrem să mergem pe segmentul de B2B și să ne extindem echipa. În viitorul mai îndepărtat, ne dorim ca noi o să creăm o insulă verde, unde diferite branduri eco, legate de cosmetică, decor de casă, accesorii să colaborăm și să ne adunăm într-un loc, unde oamenii care rezonează cu noi pot să petreacă timpul plăcut, să discute despre ecologie, să organizăm evenimente despre ecologie sau pur și simplu să bem cafea din căni de bambus. Deci, să petrecem timpul bine împreună și să fie un fel de insulă eco în oraș. Dar și mai departe, vrem să extindem aceste insule verzi prin toată lumea. Kaïa va cuceri Pământul!
XY: Secretul unei afaceri de succes?
Ecaterina: Dorință și entuziasm. Când noi am pornit, nu aveam cunoștințe, nu știam nimic, nici să coasem, unde să căutăm, cum se face asta, cum să facem bani și nici unde. Pe lângă dorință, e important să întreprinzi și anumite acțiuni. Pentru mine, asta e, entuziasm, ochi deschiși și minte deschisă.
Cristina: Unul din ingredientele importante, este partenerul de business. Pentru că singur, cel mai probabil, nu îți va reuși. Mereu e nevoie de cineva pe care poți conta și în timp înțelegi că e omul potrivit.
XY: Ce calități ar trebui să posede / să-și dezvolte cei care aleg să lanseze o afacere?
Ecaterina & Cristina: Disciplină, chiar mai mult decât motivația contează, pentru că motivația uneori dispare, dar disciplina te ajută să construiești. Responsabilitate față de tine, partener, clienți. E important să ai capacitatea de a-ți recunoaște greșelile și să admiți că nu mereu ai dreptate, dar în același timp să nu ai dubii în privința cunoștințelor și forțelor tale. Un fel de echilibru. Să fii realist. Adecvat să-ți apreciezi cunoștințele, abilitățile și la momentul potrivit să recunoști că nu ai dreptate.
XY: Sfaturi pentru cei care nu sunt deciși dacă merită sau nu să deschidă o afacere în R. Moldova?
Cristina: Să nu-ți fie frică. Când am intrat la universitate, la prima lecție, când mi s-au dat culorile și m-am așezat în fața pânzei de pictat, nu știam ce să fac cu ele, pentru că nu pictam până atunci. Îmi era frică, nu știam ce să fac. Și l-a întrebarea profesoarei de ce nu încep să pictez, i-am răspuns că „mă tem”. La care profesoara mi-a zis: „Așa, te temi 5 minute și începi”. Cred că asta e important, să nu-ți fie frică, să te temi 5 minute și să începi.
Ecaterina: Primul sfat. Când noi am început, a fost super strașnic și îmi ziceam: „Să începi e cel mai strașnic”. Dar când continui și când treci prin etapele de căderi și urcușuri… Înțeleg că să încep, nu a fost deloc cel mai strașnic. Adică, începeți ca să vedeți că asta nu a fost deloc strașnic. Dar al doilea. Eu îmi imaginez că eu sunt acum la prima sau la a doua treaptă a vieții mele, și să zicem că undeva la a 10-a treaptă mă așteaptă succesul. La a 10-a treaptă, poate o să am cu totul alt business, poate o să-mi revizuiesc toate valorile, dar eu pur și simplu nu o să ajung acolo, dacă nu o să pășesc pe aceste trepte. Asta e foarte important. Așa eu mi-am găsit ceva care e mai strașnic, strașnic să ratez această a 10-a treaptă. Ce ar fi dacă acolo, la final de drum, te așteaptă ceea ce tu ai fi putut să nu primești dacă nu aveai acest început!